Aventuri cu Vlad Faur

01 Jun 2015

Proiect: Harta GPS de mountainbike în Munții Cindrel

În 01.06.2015 tata a făcut o scurtă tură solitară care conta pentru proiectul nostru Harta GPS de Mountainbike în Cindrel. Se numește Padina Rudarilor, pentru că a ajuns până în poiana cu același nume, poiană care este o foarte importantă intersecție de drumuri în Cindrel.

Traseul a fost:

Valea Dobrei – Valea Bucuriciului – Dosu Picioarelor – Fundu Dobrei – sub vf.Picioarele Cailor – sub vf.Rudarilor – poiana Padina Rudarilor – Crucea Bijii – La Duşi – Stâna din Duşi – Sub Duşi – Valea Dobrei

Tata:

"Urcând pe Valea Bucuriciului, nu merg mult şi găsesc un unchiaş și femeia lui. Ne oprim de vorbă…

-Da’ une mereţi?, mă întreabă curios.

-Da’, ia pân’ la Chicioarăle Cailor.

-Da’ de uni viniţi?

-Din Şugag.

-Da’ de-acolo sunteţ’?

-Ba, io-s din Alba-Iulia, da’ am vinit la o plimbare p’aci!

-Aha!, zice oarecum lămurit, apoi s-apropie şi se aşază în bâtă, acceptând, deci, taifasul…

-Da’ faine vaci aveţi, îl complimentez şiret, ca să-l îndemn la vorbă.

-Faine, da! Ş-apăi, tăt p-ici viniţ’ înapoi ?, contraatacă el, semn că s-a prins că vreau să schimb vorba.

-Nu crez… răspund oarecum nehotărât, mărg pân’ la Chicioarăle Cailor şi dacă nu-i tină în pădure mă duc pân’ la Padina Rudarilor, dacă nu, mă scobor pe Valea Pogoanei, pe la Haşu.

-Ie, ie! răspunde lămurit. Da’ poţ’ mere şi pe Şugăji !!

-Nu-mi pre’ place pe Şugăji, că nu văd mare lucru, am fost acum o lună pe Măgura Jinarilor, că-i mai fain şi-am scoborât pe firu’ Şugagului, pe la mănăstire… fain tare pe-acolo.

-Fain dară, n-are ce să nu hie fain!

-Ui, chiar acum 5 minute m-am oprit s-ascult păsările, tare mi-o plăcut… îl îndemn la vorbă oarecum fără tact.

-Da’ nu mai îs nici de-alea cum era mai demult, c-or dat cu azot! Când ieram io tinăr aşe multe erau de n-auzai talanga la oi de ele! Da’ văz că ştiţi bine locurile p-ici, aţ’ mai fost ?

-Fost!, mint eu cu neruşinare şi mă dau cunoscător după ce tocmai buchisisem harta jumate de noapte.

-Şi zâci că nu mai vii p-aci?, mă ia dintr-odată la persoana a doua singular, emanând prietenie.

-Dacă nu-i tină în pădure mă duc în Padină.

-În pădure tină nu-i, numa să nu să hi legat brejde!

Aici am intrat în ceaţă totală, habar n-am ce înseamnă „a lega brejde”, dar mă prefac că n-o să-mi fie frică mie de aşa ceva…

-No, oi vede io sus, îi spun, dând de înțeles că-s gata de ducă.

-Da’ câţ’ ani ai?

-D’apăi, mai 50 az-mâne…, mă jelesc eu.

-Auz… Ascultă ce-ț’ spui io, umblă cât de mult poţ’ cât mai poţ’. Că şi io, cân’ am vint din armată am umblat tăte dealurile aştea, da’ acum nu mai pre’ poci şi-mi pare rău…"