În 03.10.2020 am făcut o tură solitară spre vârful Măgura Jinarilor, din muntele Cindrel.
Track GPS
Am coborât frumos
Am coborât destul de mult și frumos pe creastă, până când am dat de un domn cioban care avea oile din poza de mai jos.
Ciobanul, cred că nu vorbise de multă vreme cu nimeni, m-a tot întrebat de unde sunt, apoi că unde mă duc, îmi zicea că e-adevărat că e aer curat acolo, dar te cam plictisești că vezi tot aceleași locuri.
Mi-a spus că este în zonă și o ursoaică, nu prea mare, cu doi pui, dar nu vine decât noaptea.
Eu l-am întrebat dacă mai sunt câini, el mi-a arătat singura casă unde mai erau și pe unde eu urma să trec.
După ce-am tot povestit una-alta, ciobanul îmi zice:
-Dar măi domnișorule, dumneata nu te pricepi la telefoane de-astea celulare? Că, uite, io am două cartele, di pe una mi s-or gătat minutele și nu știu nicicum cum să pune aialaltă.
M-am apucat să-i desfac telefonul, avea un Nokia vechi de vreo 10 ani minim și i-am schimbat cartela.
Săracu’, nu mai știa cum să-mi mulțumească.
(click pentru mărire)Doamna sfătoasă
Pe partea de coborâre, trebuie deschise niște porți, cam ca mai jos, nu uita să le închizi la loc.
La una din porți, m-au atacat niște câini, dar eu știam de ei, că-mi spuse domnul cioban cu celularul.
Proprietara a venit morocănoasă și-a strigat la ei.
Mi-a spus nervoasă că să-i închid porțile când trec, că ea are porci și animale și nu vrea să-i iasă afară.
Apoi s-a făcut amabilă și m-a întrebat de unde vin și unde merg și că, doamne-ferește, dar chiar cu bicicleta m-am gândit să merg pe-acolo?
I-am arătat pe unde merg, iar ea mi-a spus că mai bine să cobor pe la biserică că-i și mai scurt și mai bun drumul.
Eu știam că e cum zice, dar i-am zis că merg pe drumul meu.
Ea, supărată că n-o ascult: că treaba mea, să merg pe unde-mi zice aparatu ăla (GPS-ul), dar pe-acolo e mai rău și mai lung.
(click pentru mărire)