Creasta Jidoștinei

Am mai fost pe aici când am urcat în creastă pe la Cabana Curmături.

Tot în acel an am făcut și Creasta Jidoștinei, dar nu atât de exact cum am făcut-o în această tură.

M-am dus în Șurean mai ales pentru cățărarea de la Jidoștina, pe care am coborât în 2014 și care este criminală.

Prima parte, cam 1 km, are o pantă de 16%, după care este un plat cam de 400 de m și urmează o porțiune de 1.5 km de 13%, după care, finalul, cam 2.5 km de 10%.

Când am ajuns la ultima parte, cea de 10%, m-am simțit ușor, parcă mă plimbam pe plat.

Am urcat cam în 50 de minute cei 6 km, dar m-am întâlnit și cu un moș foarte amuzant, care mi-a spus că are 74 de ani și că moartea îl caută pe acasă, dar nu-l găsește că el umblă pe munte.

M-a întrebat că dacă merg singur, cu ce mă apăr de animale. I-am spus că am un spray cu piper.

El, cum mergea și el singur, spunea că folosește petarde și dacă îl înconjoară câinii, cu prima petardă îi imprăștie și cu cea de-a doua îi alungă.

Mi-o plăcut ideea cu petarde, dar este mai greu la MTB că se udă de la transpirație.

În creastă am făcut stânga, să merg în cătunul Tău-Bistra, să testez o coborâre și o urcare nouă.

Așa am ajuns la drumul spre Cabana Curmături unde m-au așteptat ai mei cu apă rece de la izvor, de la care mi s-a făcut rău la stomac, că era prea rece.

M-am apucat apoi să fac urcarea pe care coborâsem, o urcare frumoasă, în serpentine, cu o pantă cam de 10%.

În creastă am văzut câteva construcții de piatră, ca în poza de mai jos, care erau de fapt câte un adăpost pentru o mică cruce sau icoană.

Trecând de intersecția cu Jidoștina, se vedea în depărtare satul Jina.

Pe ultima coborâre, am putut să pozez satul Șugag.