Liman Bike Race 2019

Liman Bike Race a fost primul concurs de MTB la care am participat și faptul că l-am câștigat m-a făcut să renunț la trekking pe munte, alpinism și tenis și să vreau să mă dau pe MTB.

În anul 2011, ai mei mi-au luat prima bicicletă de munte adevărată, un Focus Raven Rookie 2010, cu roți de 24", înainte aveam un DHS cu roți de 20.

După ce am câștigat am vrut să fac ca la televizor, să-mi ridic bicla deasupra capului, dar am reușit doar ca în poza de mai jos.

Aveam cam 8 ani și a fost un an frumos atunci la Liman.

La Elite, pe podium, atunci, în 2011, cred că au fost domnul Tudor Oprea și domnul Răzvan Jugănaru:

N-o să uit niciodată drumul spre podium din 2011 și faptul că m-a aplaudat toată lumea, chiar dacă nu mă cunoștea:

Îmi amintesc și cât de bucuros am fost după premiere:

Cam așa a fost în 2011 la Liman Bike Race.

Apoi n-am mai prea ajuns acolo că apăruseră pentru copii concursuri mai grele, dar am știut c-o să vin într-o zi la tura mare.

Urma concursul cu numărul 50 din viața mea și așa m-am hotărât să vin în acest an aici, numai că aș fi dorit să-l și câștig, să fie ca un party de reamintire a primului meu concurs de MTB.

Sâmbăta, la Movilele Blăjelului, am avut o cădere, mi s-au terminat toate resursele și am terminat pe 2 la categorie și 7 la general.

Dimineața, la Liman, totul era exact ca în urmă cu 8 ani:

La înscriere am ajuns primul la categoria Young (14-18 ani) și am primit numărul 1:

Pregătind bicicleta am văzut că am un spin în roata față, luat de la Blăjel.

M-am tot gândit: să risc să-l scot?, să îl las?, până la urmă l-am lăsat acolo, urmând să stea tata în satul Românești la punctul de control, cu o pompă, dacă mai am nevoie de presiune.

Startul s-a dat un pic întârziat, că s-a tot așteptat mașina de poliție care n-a mai venit, era la un accident, altundeva.

Pe la 11:15 s-a dat start.

Am reușit să mă țin de Elite până la ieșirea de pe șosea și asta a fost bine, că după mine s-a produs buluceală și mulți au trebuit să se dea jos din cauza înghesuielii.

În Românești, după ora de pe pozele făcute de tata, câștigătorul de la Elite a ajuns la 12:13, sub o oră, oricum.

La exact 10 minute am ajuns și eu, exact la 12:23, al 15-lea, după Elite.

Oamenii care m-au ajutat foarte mult în această cursă au fost 2 sau 3 domni de la Elite, cred, îmbrăcați în scheleți.

Ei m-au primit lângă ei, lăsându-mă în trenulețul lor, lucru care m-a ajutat foarte mult, dar cam din satul Românești s-au plictisit și au dat mai tare.

Cam pe aici, fiind jumatea traseului, am luat un gel, de aer în roți n-am avut nevoie.

Restul traseului a fost destul de ușor, am ajuns primul la categorie, așa cum am dorit și pe locul 7 la general, la tura de 30 de km.

Timpul a fost sub două ore, adică 1:57.

Așteptând premierea, mi-am făcut o poză cu ursul TNQ, de care nu mă mai despart.

Acesta a fost visul meu împlinit, de a câștiga la Liman Bike Race după atâta timp.

Foarte bună a fost organizarea și mai ales marcajele au fost bune, fiecare piatră sau creangă periculoasă erau semnalate cu vopsea portocalie.