Movilele Blăjelului 2019

În acest weekend erau planificate două concursuri: Movilele Blăjelului și Liman Bike Race.

La Liman nu mai fusesem de foarte foarte multă vreme, cam de când m-am apucat de MTB.

Planul era să fac tot ce pot să câștig, iar la Blăjel să nu mă accidentez și să vin cât pot de sus în clasamentul general.

Zis și făcut, am dat destul de bine pe primele urcări și coborâri, am avut recorduri personale pe segmentele cunoscute, până când am ajuns pe urcarea către satul Romanești, unde am dat cam tot.

La biserică, eram exact cum mi-am propus, pe trei la general. Tata mi-o scos timpul exact de pe fotografii, Roland a ajuns la biserica din Românești la 11:07, tot atunci, dar la câteva secunde, a ajuns domnul Paul Puiu, eu am ajuns la 11:10.

Tata mi-a zis:

-Trei la general, bine copil! Bagă la vale!

Nu trebuia să fie prea greu.

Problema a fost că, imediat ce am făcut bucla și am ajuns din nou la biserica din Romanești, parcă m-am lovit de zidul bisericii! Toate motoarele s-au oprit.

Am început să dau la vale, era un fals plat în coborâre pe asfalt. Parcă aveam picioarele de jeleu, nu mergea nimic.

Așa s-a întâmplat să pierd mai bine de un minut pe coborâre și să mă facă un pluton de trei sportivi.

Mi-am zis că nu-i totuși grav, mai era o urcare scurtă, cea de lângă o zona cu alte naționalități care aveau și cai. Acolo abia am reușit să stau în șa până sus.

În vârful pantei, am auzit un zgomot de biclă, nu-mi venea să cred, trebuia să-mi ajungă 2 minute avans, în orice cursă mi-ar fi ajuns, dar n-a fost așa, am fost depășit și de un coleg de categorie.

N-am făcut nici un efort să-l urmăresc, nu pentru că nu voiam să câștig ci pentru că nu mai puteam roti picioarele, bine că finalul a fost pe coborâre și m-am dus la vale, că altfel cine știe ce mai era.

A fost o zi foarte rea.

Lucrurile s-au complicat și când au aflat ai mei că de fapt vinerea am mâncat chips-uri, că no, Duminică era cursa de la Liman pe care voiam neapărat să o câștig.

Era ora 12:30, iar premierea era pe la 16:00, așa că ai mei au zis să mergem să mănânc și să dorm.

Mamei îi era destul de jenă să vorbească cu organizatorii că nu stau la podium, dar oamenii au înțeles foarte bine de ce trebuie să plec.

În 5 minute m-au strigat la cronometraj și m-au premiat, le mulțumesc foarte foarte mult, e prima oară în viața mea când nu stau să-mi fac poză pe podium, numai că o fost o zi neobișnuită.

Nici să lovesc zidul nu mi s-o mai întâmplat, numai auzisem cum e, dar e nasol.

La Blăjel vin cu foarte mult drag mereu, le mulțumesc frumos acestor oameni care sunt unii dintre cei mai buni organizatori de concursuri din România.

În afară de medalia din poza de sus, am primit și un castronel deosebit, îmi place foarte mult când primesc lucruri deosebite de cupele aurii de la Decathlon.