03 Iul 2016
În 03.07.2016 am participat la cursa de șosea Road Grand Tour Kids III, organizată de domnul Alex Ciocan la Ploiești.
Am ieșit pe locul patru după o rătăcire și o revenire care pentru cei care priveau a părut foarte spectaculoasă și au aplaudat atât pe parcurs cât și la la final.
Spectacolul pe care l-am făcut la Ploiești nu era posibil fără colaborarea cu Mihai Ciufu, căruia i-am apreciat foarte mult fairplay-ul, i-am și mulțumit, a fost o zi de vis, nu credeam că există așa ceva fără să fiu pe podium.
Track GPS
- km
- m
- m
- GPX : rgt_kids_3_2016.gpx
Am luat conducerea de la start
Dintre participanți, doar eu și Mihai Ciufu veneam din MTB și nu aveam skill-uri de șosea, așa că mă înțelelesem cu el de seara să trag tare și să-i duc trenă până la final, în acest fel având șansa să mă poziționez mai bine după el.
Strategia a mers bine la început
Startul s-a dat către gara din Ploiești unde era o întoarcere strânsă. Reușisem să întind foarte bine plutonul, lucrurile au mers foarte bine, Mihai Ciufu s-a apropiat și urma să-mi ia roata să facem o morișcă.
Când să termin prima tură m-am rătăcit
Conduceam plutonul, eram primul, arbitrul de la giratoriul opus gării nu mi-a indicat drumul, așa că am luat-o înainte spre următoarea intersecție.M-am trezit ca mă striga Mihai Ciufu că nu pe acolo e traseul. M-am întors dar toți ceilalți erau departe. Când am ajuns la giratoriul unde trebuia să întorc de fapt, ceilalți erau deja la gară, deci eram în urmă cu jumătate de tură.
Întoarcerea plutonului de la gară
Când plutonul întorcea la gară, devenise din nou compact. Eu eram în partea opusă, am simțit un val imens de furie și adrenalină și am pornit un time-trial sufocant să ajung plutonul.
În spate de tot față de pluton
Apar în această poză în spate de tot față de pluton, dar la mai puțin de un sfert de tură. Reușisem cumva să recuperez jumătate din distanța ce mă separa de cei care conduceau cursa.
Fără mine în pluton, echipa Olimpia începuse să se grupeze
Eu fiind în urmă, echipa Olimpia dădea semne că se regrupează, probabil ca să-l execute pe Mihai Ciufu, care nu mai dădea semne că se pune cu ei ci se uita după mine.
La întoarcerea de la gară din tura trei am ajuns plutonul
Dădeam tot, mi-aduc aminte că nu mă mai gândeam că nu mai am aer, nu mai beam apă, doar pedalam, când, fără să-mi dau seama, după întoarcerea de la gară am văzut că mai am 10-20 de metri să ajung plutonul, în poză fiind exact momentul când am luat roata cuiva din pluton.
Am început să conduc iar cursa
Ajungând plutonul, am reușit să mă strecor în roata lui Mihai, care mi-a strigat: "Hai că te duc eu!!". Mihai a accelerat până m-a dus în fața plutonului pe care am început din nou să îl întind.
Ultima întoarcere de la gară
După ultima întoarcere de la gară încă conduceam, aveam multă adrenalină, nu mă mai puteam opri și nu mai vedeam lumea de pe margine, doar auzeam aplauze.
La debutul turei cinci, Olimpia București a atacat
A fost un moment bun să mă pregătesc de o nouă colaborare cu Mihai
Am luat din nou conducerea
După reunirea cu Mihai, am făcut o morișcă și am ajuns din nou să conducem plutonul. A urmat însă finishul, unde nu am mai avut putere să mă ridic în pedale pentru sprint și am terminat pe patru.
Fericit, toată lumea m-a felicitat
La final, fără victorie, am fos un mic erou al cursei, toată lumea m-a felicitat, am fost aplaudat și câțiva arbitrii de la federație mi-au spus că nu au mai văzut așa spectacol de foarte mulți ani, la copii.
