Teleferic Challenge 2017

Ne-am cazat la o pensiune care era exact la jumătatea traseului, de la geam se vedea prima coborâre din concurs.

După cazare am mers să fac o tură de recunoaștere după track-ul publicat. Am plecat din față de la Teleferic, singur, urmând ca ai mei să mă aștepte la jumătatea traseului, adică aici, la pensiune.

Am intrat în pădure, am văzut începutul traseului, am trecut de o poieniță, apoi drumul cobora mult și frumos.

Mi-a plăcut coborârea foarte mult, am ajuns la un asfalt și apoi pe o stradă care părea o stradă dintr-un sat oarecare.

Am întrebat un om unde sunt, iar acesta, am înțeles că a spus Petrocile.

I-am sunat pe ai mei să le spun că sunt într-un sat care se cheamă Petrocile.

Mama, care a făcut facultatea în Brașov, m-a întrebat dacă nu cumva sunt chiar în Brașov pe o stradă care se cheamă Tocile.

Am întrebat din nou și am aflat că mama avea dreptate, eram în Brașov pe o stradă numită Tocile.

Sincer, nu înțeleg nici acum de ce s-au amuzat atât de mult ai mei, mare lucru că m-am rătăcit și eu odată.

Au venit bineînțeles după mine, m-au găsit pe strada...Tocile și apoi am fost la mall să ridicăm pachetul de concurs.

Am revenit și am reușit să fac jumătate de tură de recunoaștere când m-am întâlnit cu domnul Alex Ciocan, care era cu un prieten la marcat traseul.

Domnul Alex Ciocan mi-a arătat urcarea în creastă și mi-a explicat că s-a modificat traseul față de track, dar să nu mă sperii că e marcat bine, n-am cum să mă rătăcesc.

Pe coborârea la punctul de control era o cireadă de vaci, apoi un club de ATV-uri se plimba pe coborâre în sus și în jos, așa se face că mulți cicliști au coborât la hidratare printr-un nor de praf.

Eu trebuia să fac două ture, poza de mai jos este din prima tură înainte de intrarea în Poiană, unde urmau să fie coborâte niște scări.

Am ajuns la start din nou după prima tură, plecam în tura doi.

(Foto credit: Brândușa Mutoiu)

(Foto credit: Elephant Bike Club)