09 Iun 2019
În zilele de 06-09.06.2019 am fost în tabăra The North Quest - Earn Your Trails organizată la Colibița de domnul Robert Dobai și doamna Iulia Crișan.
Toate turele au fost în Munții Călimani.
Track GPS
Pasul Tihuța
(neapărat click sau tap pe poză s-o vezi întreagă)
În 6 Iunie, înainte de a ajunge în tabără, am sosit mai devreme în satul Mureșenii Bârgăului, ca să urc pasul Tihuța pe bicicletă.
Crucea din Tihuța seamănă destul de mult cu crucea de pe Muntele Mic.
Cota 1201, finalul cățărării
Cățărarea te duce la un restaurant, Cota 1201.
După cățărare, am ajuns la Montana Resort, la Colibița, unde am fost cazat la camera 2 împreună cu Rareș Alecu.
M-am împrietenit foarte repede cu Rareș, eram pasionați de aceleași jocuri (Call of Duty, Battlefield, dar și clasice, cum ar fi Mario) și chiar am avut ce vorbi.
Prima zi
(Foto credit: The North Quest)
Prima zi a început, ca de obicei în taberele TNQ, cu verificarea bicicletelor, presiunea în roți și furci.
Skills Session
(Foto credit: The North Quest)
După verificare, am plecat la Skills Session, unde am repetat de mai multe ori niște porțiuni pe o potecă de downhill.
Plecarea în tură
După Skills Session, am plecat în tură.
Am mers pe șosea până la baraj, apoi am coborât de pe baraj spre un forestier. De acolo am urcat cam 20 de km până pe un vârf care era marcat cu crucea de mai jos.
Din vârf am început să coborâm până am ajuns din nou pe poteca de Skills.
Seara ne-am delectat cu un jacuzzi, care era cu spumă și cu hidromasaj, foarte-foarte fain.
Prezența obligatorie
(Foto credit: The North Quest)
Robert mi-a atras atenția de seara:
-Să nu-mi spui că mâine nu vrei să vii în tură că ai TScor prea mare, că, uite, n-am un par aici, dar mă duc și caut unul și vin și te bat cu el !!!
Mi-o fost, bineînțeles, frică, și-am zis:
-Nu, nu, că vin!
Totul a fost o glumă, bineînțeles, Robert este extrem de politicos și prietenos cu toată lumea.
Ziua 2
Ziua a doua a fost ziua de maraton.
Am plecat pe un forestier, trebuia să ajungem la o stână. La stână, au început să ne latre 2 câini. Unul negru și mare și unul mai alb și mai tânăr, care a și trecut gardul către noi.
Domnul Dan Mitru și domnul Vlad Urzică au început să vorbească cu el și să-l mângâie, iar când au reușit să-l îmblânzească, Robert a zis că e tot degeaba, că de fapt ăla negru e ăla rău, iar ăla latră în continuare. Am râs toți.
Trebuia să trecem pe lângă stână, dar drumul era inundat, așa că am mers pe un drum paralel, foarte plin de noroi.
După stână
(Foto credit: Somchanok Tiyoa Meze)
Până la urmă am coborât în satul Dornișoara, care era un sat de exploatare forestieră, cumva. A urmat o urcare lungă, apoi o porțiune foarte tehnică și abruptă, după care am nimerit iar pe poteca de Skills.
Plin de noroi, dar foarte fericit
(Foto credit: Somchanok Tiyoa Meze)
Într-una din regrupări
Cu pontonul
După ce am ajuns la pensiune, în loc de grill-party, cum a fost la Breb, am fost cu pontonul mobil pe lac.
Mi-o părut rău că o trebuit să aleg între SPA și ponton, am ales pontonul că nu mai fusesem.
Acesta era ceva plutitor, pe care erau puse șezlonguri să te poți relaxa.
Pontonul avea un motor electric, foarte silențios, alimentat cam de 4 baterii de tir.
Aproape două ore ne-am dat cu pontonul, o fost foarte relaxant.
Așa s-a încheiat a treia seară la Colibița
Ultima zi
Ultima zi a început direct cu concursul de uphill.
La concursul de uphill cam știam la ce să mă aștept că citisem pe blogul domnului Paul Rad cum a fost anul trecut la Purple Lines.
Concursul se numea "blană cu găleată". Asta însemna că trebuie să-i dai blană (adică maxim) până la o...găleată. La găleată, te dai jos și încerci să arunci 3 bolovani în ea. Dacă nu nimereai bolovanul în găleată, trebuia să faci 5 flotări.
La găleată, era arbitru domnul Bogdan Alecu, tatăl lui Rareș.
Am ajuns eu, blană, la găleată și-am luat prima piatră. Mi-am zis:
-Cât de greu poate fi?
Eu cu Rareș am pornit încrezători, că ne antrenasem jucând baschet în curtea pensiunii. Bineînțeles că n-am nimerit. Am făcut 5 flotări.
Am luat altă piatră. Încă 5 flotări!
Ultima oară am luat 2 pietre și le-am aruncat una după alta! Alte 10 flotări, 20 de toate!!!
La ultima flotare domnul Alecu mi-a spus:
-Hai Vlade, gata, că ai dat destul, dă-i și la deal acuma!
Ușor de zis!
După concurs, am coborât înspre baraj ca să urcăm spre un vârf pe care era crucea de mai jos, vârf care cred că se numea Piatra lui Orban.
Prin hățișuri
Pe Piatra lui Orban
Poza de grup de pe vârf
(Foto credit: The North Quest)
La baza crucii de pe vârf
Priveliștea de pe vârf
(Foto credit: The North Quest)
Mulțumesc frumos The North Quest.
