TNQ 2019 – Purple Lines

Am ajuns joi seara la pensiune, unde m-am pozat cu unul din cei doi urși uriași de lemn, apoi l-am cunoscut pe domnul Wouter Cleppe, care tocmai venise cu Robert dintr-o tură mai mică de verificare a traseelor.

Prima zi am început-o toți cu o cafea TNQ.

După cafea, am plecat către o urcare destul de lungă, cam de 15 km.

Pe urcare, am rămas fără apă, dar pe coborâre urma un izvor.

Am trecut prin apropierea vârfului Pietrosul Rodnei prin Șaua Galați, Șaua Gărgălău și Șaua Știol.

Vă dați seama că n-am ținut eu minte denumirile astea, mă uit acum la track pe bikemap.net.

Am dorit să-mi fac un selfie cu domnul Ștefan Olaru, cu care am fost deja în 3 tabere și ne-am împrietenit.

Pe urcare am fost urmăriți de norul din poza de mai jos, care nu ne-a udat decât puțin, către final.

Mai jos, la refugiul Salvamont, am oprit să luăm apă.

Prima șa în care am ajuns am aflat că se numește Șaua Galați. În poză drumul pare mai lat, dar este de fapt un singletrail, iar abruptul este mai mare decât pare.

Aici este ultima coborâre din prima zi, o coborâre pietroasă, cu bolovani mari.

Pe coborâre, către final, nu mi-au mai ținut frânele din cauză că erau foarte încinse. Cum venea un mic drop, n-am putut frâna, dar am controlat bicla, am făcut un fel de drift și am reusit să desprind piciorul stâng din SPD, dar am căzut pe o parte pe iarbă, nu rău.

Spre seară, toată lumea era foarte obosită, dar toți am fost încântați de peisaje.

Ziua doi a început cu cafea, ca de obicei, vremea părea bună.

Am urcat biclele pe mașină, urmând să mergem la baza unei urcări.

Ne-am tot distrat chiar de la plecare, de la urcatul bicicletelor pe mașină, că domnul Paul Rad îl întreba pe Robert:

-Ai nevoie de ajutor sau dacă ne uităm îți ajunge?
-Dacă vă uitați îmi e de-ajuns!

Mi-am făcut selfie și cu domnul Paul Rad, care mă lasă să-i spun Paul.

După o mică urcare și o ușoară coborâre am ajuns la o mănăstire, unde am făcut o regrupare.

Era un izvor acolo, de unde am luat apă și am glumit cu domnul Wouter Cleppe, spunându-i:

-Mr. Wouter, you should drink, this is holy water, because is near the monastery.

Toată lumea s-a distrat apoi, bucuroasă că avem la noi "apă sfințită".

Cam doi kilometri am mai urcat de la mănăstire, apoi am intrat pe offroad.

Pe urcare, am luat-o înainte să fac ceva poze și filmări.

Roata de mai jos, care poate a fost vreodată de la o moară, nu se învărtea, deși curgea apă pe ea. Noi am luat-o pe drumul care abia se vede în dreapta.

Pe parcursul urcării, am observat că pierd presiune din roata spate.

Domnul Cleppe a văzut că am o tăietură pe lateral la cauciuc. Cam mare era tăietura, vreo 3 cm, mi-o fost ciudă, că era cauciucul nou, cu EXO și era prima dată când ieșeam cu el.

Domnul Wouter mi-a umflat roata și am continuat să urcăm.

Văzând eu că Robert este în fața mea cu domnul Paul Rad, m-am gândit că ar fi amuzant să fac o glumă, cam cum făceam și cu domnul Vlad Urzică și să-l depășesc pe Robert.

Când să-l depășesc pe dreapta, am virat prea mult și mi-a intrat roata față în vârful unui brad prăbușit. M-am dat de-a rostogolul LA DEAL, făcând istorie în taberele TNQ cu căderea pe urcare.

Devin faimos, fac lucruri rare.

Toată lumea a așteptat să-mi revin din căzătură.

Acasă, tata a zis că e blestemul ursului TNQ, că scria în regulament să nu depășești ghidul.

Bineînțeles că am continuat să merg, până când, fiind eu aproape pe jantă, domnul Wouter mi-a pus cameră în loc de tubeless.

Mai jos era domnul Wouter, care m-a ajutat foarte mult cu pana, în sensul că mi-a făcut-o în întregime.

Rezultatul căzăturii a fost un cot julit, genunchiul umflat și o bătuceală pe șold.

Nu mai pun miștourile colegilor, că alea erau cele mai faine, mă făceau să uit durerea.

La pensiune, domnul Wouter mi-a spus că s-a vorbit de mine pe mașina și că, din păcate, am primit numai nota 8 pentru căzătură, deoarece mai trebuie să lucrez la aterizări.

Aici mi-a spus și el:

-By the way Mr. Vlad is not Mr.Wouter is Wouter because, other way, I feel seventy not forty.

În poza de mai jos, mi-am făcut o poză cu colegii și cu Cascada Cailor.

Mai jos eram cam pe ultima creastă, ne îndreptam spre coborâre.

Din acest izvor curgea apă minerală naturală, cu bule, foarte bună, era ca o apă minerală normală.