Opening Hours

moday - sunday 8.00 am - 9.00 pm

Address

2, Ave Manchester, Lorem
ipsum St, Rio Danubin

You have a question for us?

12 Mai 2019

În zilele de 9-12.05.2019, am participat la Breb, în Maramureș, la tabăra The North Quest - Warrior, organizată de domnul Robert Dobai.

Această tabără era o continuare a taberei The North Quest - Apprentice, la care am fost cu o săptămână mai devreme.

Am avut un pic emoții, pentru că la tabără urmau să vină oameni care se dau foarte tare, cum ar fi fost domnul Vlad Urzică, de care eram intimidat, dar toată săptămâna m-am gândit numai la camp.

Seara, l-am cunoscut pe domnul Vlad Urzică, care nu era deloc așa cum am crezut, era foarte amuzant și pus pe glume, îți plăcea să vorbești cu el.

În prima zi tura a fost în Munții Gutâi, a doua zi în Munții Igniș, a treia zi în Munții Țibleș.

(Având telefonul inundat, n-am avut cu ce face poze în această tabără și această postare este alimentată doar cu poze de rezoluție mai mică, primite de la organizatori, așa că postarea este posibil să se vadă mai rău pe monitoare mari, 27" gen.)

Track GPS

Încălzirea

Încălzirea ne-am făcut-o pe șosea și pe drumuri paralele cu șoseaua până într-un loc unde am făcut stânga să urcăm direct către Creasta Cocoșului.

Am dat bine pe urcare, făcând jocuri de echipă cu Robert, căruia îi plăcea să-l tachineze pe domnul Vlad Urzică.

(click pentru mărire)

După urcare

După urcare, am coborât până la un lac care se afla sub un vârf numit Mogoșa, unde este amenajată o pistă de downhill.

A urmat altă urcare foarte dură, 2.5 km cu 11% panta, apoi am coborât o parte din pista de downhill, pe un rock-garden ud și care ne-a pus la încercare cam pe toți.

(click pentru mărire)

Coborârea în Breb

După încă o urcare ne-am dat drumul în Breb. Nu pot să descriu cum am ajuns toți... :)

(click pentru mărire)

Sfârșitul primei zile

Când ne-a văzut, Penny, de la cazare, s-a luat cu mâinile de cap și ne-a trimis imediat să ne spălăm hainele direct în râu, că n-avem ce să intrăm în halul ăla în căsuțele ei.

Ceea ce am și făcut cu domnul Urzică.

Am apucat să vorbesc la telefon cu tata care mi-a zis ca am un scor prea mare de efort și a doua zi ar trebui să stau la recovery.

Am vorbit cu Robert, care mi-a zis că e ok și că să merg cu doamna Iulia cu Mercedesul s-o ajut la poze.

La râu, cum aveam telefonul în buzunarul de la piept la geaca de ploaie și mi-l uitasem deschis, mi-a căzut telefonul în râu.

Nu era problemă dacă îmi dădeam seama, dar am crezut că mi l-am uitat prin camp și l-am căutat vreo 10 minute.

L-am găsit până la urmă în râu, încă mai funcționa, dar n-a durat mult. Nu-i stress, e doar un telefon și mi-l luasem din banii mei de economii, nu mi-au zis nimic ai mei.

Edit 2022:
Telefonul, un Huawei P20 lite, l-am dus la reparat.
Cu 200 de ron mi-au schimbat ecranul, iar tata îl folosește și în ziua de azi.

(click pentru mărire)

Ziua 2

A doua zi m-am simțit excelent cu Mercedesul, doamna Iulia m-a lăsat să stau pe geam și să fac poze sau să filmez, că-mi luasem GoPro-ul, așa că i-am filmat pe băieți cum bagă la deal.

Ploua, bineînțeles, dar am mai spus, Robert Dobai are soluții întotdeauna.

Seara a fost ca de obicei grill-party, prăjituri, povești faine.

Ultima zi

În ultima zi s-a supus la vot pe unde să mergem.

Eu și un alt băiat, Thomas, de vârsta mea, cu care m-am împrietenit, am votat să mergem pe un anumit traseu și până la urmă toată lumea a fost de acord.

Robert ne-a avertizat că n-a mai fost pe acel traseu de doi ani și că s-ar putea să fie ceva probleme.

(click pentru mărire)

Ceva probleme?

Am ajuns într-o zonă unde de mai bine de doi ani, o furtună a doborât copacii.

Toți au fost de acord că cineva, pădurarii sau statul sau altcineva, trebuiau să curețe pădurea de atunci, numai că acest lucru nu s-a întâmplat, așa că a trebuit să parcurgem cam 3 kilometri printre copaci căzuți, dându-ne biclele de la unii la alții.

(click pentru mărire)

A fost greu

A fost foarte greu, dar chiar toți am știut că așa arată o aventură adevărată și că o să ne-o amintim cu drag mai târziu.

Eu personal am mai trăit așa ceva cu tata în 2012, când aveam 9 ani, la coborârea din Creasta Cindrelului spre Oașa, dar era de vreo 10 ori mai mică porțiunea cu copaci căzuți.

Tot în zonă, am văzut o urmă proaspătă de urs și ne-am apucat, cu domnul Vlad Urzică, să-l strigăm (pe urs).

A fost foarte-foarte amuzant, până când Robert ne-a spus că acea pădure chiar are cea mai mare populație de urși din Maramureș.

Într-un final am răzbit, dar la Breb, Robert și-a dat seama cine e vinovat pentru aventură și mi-a zis mie și lui Thomas, care avea și el 16 ani:

-Bă, voi aveți fiecare câte 16 ani nu? Păi voi n-aveați drept de vot, de azi se schimbă regulamentul la TNQ, cine n-are 18 ani nu are drept de vot! :)

Toată lumea s-a amuzat de noua schimbare de regulament.
-----
Edit 2022: Chiar îmi amintesc cu drag, aș merge oricând în pădurea aia, iar.

Mulțumesc The North Quest !

Tabăra TNQ – Warrior a fost una dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am făcut în viața mea.

Foarte grea, dar plină de aventuri incredibile și de oameni foarte prietenoși.

Mulțumesc Robert Dobai.

(click pentru mărire)