Transalpina: Tărtărău-Muntinu

Am mers o vreme pe lângă lacul Oașa până am ajuns la intersecția cu Valea Frumoasei.

Era foarte frumoasă șoseaua goală-goală, parcă numai pentru mine.

După Tărtărău mi-am dat drumul în Obârșia Lotrului.

N-am mai prins viteza pe care am avut-o în 2015 cu Ionuț Cioica, am atins maxim 71 la oră, dar mi-a plăcut foarte mult, îmi place mult acea coborâre.

Cam pe la Stâna din Ștefanul am încetinit un pic că era o turmă de măgari chiar în mijlocul șoselei, dar serpentinele nu mi-au părut foarte grele.

Către Șaua Ștefanul panta s-a cam înclinat.

În șa se vedeau frumos căldările Parângului.

N-am fost la ele niciodată, dar le-am văzut pe toate din creastă în 2011 când am făcut Creasta Parângului.

Finișul l-am avut alături de un domn ciclist care m-a urmărit încă de jos.